Metodă · · 2 min de citit
Regulile pentru date, scrise înainte de primul prompt
Cele mai multe proiecte AI încep cu o demonstrație. Ale mele încep cu o pagină de reguli: ce poate ajunge la un model, unde este procesat, cine aprobă rezultatul și ce se întâmplă când sistemul nu știe.
Demonstrația e partea ușoară. Un model rezumă fără probleme o notificare fiscală, scrie ciorna unui răspuns către un client sau sortează un teanc de fotografii de daune. Partea grea vine mai târziu, când cineva întreabă unde a ajuns CNP-ul clientului, cine l-a văzut și cine a aprobat răspunsul. Dacă nimeni nu a notat asta înainte de primul prompt, răspunsul e o ridicare din umeri.
O limită fermă, pentru un cabinet de contabilitate
Pentru un cabinet de contabilitate asta a însemnat o limită fermă: niciun nume, CNP sau IBAN nu ajunge la model. Toolkit-ul le înlocuiește întâi cu etichete și le pune la loc doar pe calculatorul cabinetului.
Modelul tot clasifică notificarea și găsește termenul. Pentru asta nu are nevoie de numele persoanei.
Cele patru întrebări
- Ce poate ajunge la un model și în ce formă? Brut, cu datele ascunse sau deloc.
- Unde este procesat, de cine și cât timp este păstrat? Stabilit în scris, pentru fiecare proiect.
- Cine aprobă fiecare rezultat înainte să plece? Un om, cu nume.
- Ce se întâmplă cu cazurile pe care sistemul nu le poate rezolva? Se întorc la un om, cu motivul notat.
Răspunsurile diferă de la un proiect la altul. O aplicație pentru gospodărie poate trimite vorbirea la un furnizor din UE și poate șterge înregistrarea audio; un cabinet de contabilitate își ține certificatul digital pe propriul calculator. Ce nu se schimbă: răspunsurile există înaintea codului.
În curând
Un mic instrument de evaluare care vă pune aceste întrebări despre propriul proces înainte să vorbim, ca prima discuție să înceapă cu răspunsuri.